Fotbalul - religie pentru copii, afacere pentru ''pestii mari''

Se intampla prin anii 2000. Se deschidea o grupa de fotbal pentru copii si junior. Era imbulzeala mare, toti copiii din cartier erau acolo. O puzderie de copii, plini de energie, care avea sa devina o structura bine organizata de copii talentati. Copii, in adevaratul sens al cuvantului, pe la 7-8 ani fiecare.

- ”Tu, ce vrei sa te faci?
- Eu vreau sa ma fac HAGI!
- Ba nu,eu vreau sa ma fac HAGI!
- Eu vreau sa ma fac Adrian Ilie!!!”
Asta era tot ce se auzea in gramada de copii dornici sa devina fotbalisti.

Si asa a inceput totul, pe un stadion pe care au evoluat fotbalisti precum Ganea sau Lacatus, sau pentru cei mai nostalgici, Adamache sau Vaideanu. Toti copiii erau impartiti pe grupe,fiecare grupa avand un antrenor diferit. Era sansa fiecaruia pentru a-si atinge visul,insa,toti stiau ca nu era indeajuns doar sa-si doreasca; trebuiau sa-si sustina aceste vise prin munca multa si daruire,spirit de sacrificiu,pentru ca nu se punea problema lipsei de talent,toti fiind foarte talentati.

Erau 2 copii in toata gramada aceia, putin mai diferiti. Erau colegi de clasa la scoala, erau cei mai buni din acea clasa, primii 2 mereu la orice si se completau mereu. Cand unul era in dificultate, celalalt era imediat acolo pentru a rezolva problema. Erau cei mai buni prieteni. Cand au ajuns pe stadion, erau amandoi dornici sa inceapa cat mai repede antrenamentele. Unul a vrut sa se faca portar iar celalalt atacant. Erau foarte bucurosi la fiecare antrenament, mancau fotbal pe paine, toate discutiile lor erau despre fotbal, chiar si la scoala jucau fotbal cu mingi de tenis, iar portile erau facute din scaune. Exista o pasiune imensa, o flacara in inima lor pentru fotbal, ce ardea puternic, foarte puternic. Aveau antrenament de 2 ori pe saptamana, insa, ei veneau pe stadion chiar si in zilele libere, iar in weekend erau pe teren de dimineata pana seara. Cand ajungeau acasa,erau flamanzi, murdari, obositi insa extreme de fericiti. Parintii se chinuiau sa ii sustina, fonduri fiind putine oricum, mai ales ca tenesii li se rupeau frecvent, chiar o data la 2 saptamani ocazional,insa, cand le vedeau fericirea in ochi acceptau orice sacrificiu.

Asa au crescut copiii astia 2 impreuna, iar cu timpul, le-au crescut si abilitatile. Cel ce juca atacant, a devenit extrema si cel mai promitator tanar jucator la varsta sa din toata tara. A fost laudat la un turneu final de oameni precum L.Boloni si M.Belodedici. Avea 14 ani si primise o propunere destul de avantajoasa din punct de vedere sportiv insa, pentru el era un an mai complicat,un an in care trebuia sa-si dea examenele pentru a intra la liceu. El a ales sa continue in orasul natal continuand in paralel si sa invete foarte bine.Prietenul sau, portarul, era in continuare iscusit la scoala, doar ca era macinat de diverse boli.Ii era dificil sa fie nevoit sa nu joace fotbal. Il chinuia ascest gand,insa,desi era la o varsta frageda, fiind si foarte istet, era capabil sa perceapa lucrurile mult mai bine; doar ca,si-a dezvoltat si o personalitate foarte puternica avand in el o doza foarte mare de nebunie si lipsa de spirit de conservare. In toti acesti ani, a fost nevoit sa renunte pentru o perioada de timp la fotbal,a vand anumite probleme ce i-au interzis efortul fizic pentru un an de zile. El nu i-a ascultat pe doctori si, dupa jumatate de an era iar la antrenamente. Apoi,insa,au aparut alte probleme; iar a fost internat in spital ,iar a pierdut tot ce acumulase pana atunci ,insa, nu a vrut sa se dea batut nici o clipa. A asteptat o perioada de timp pana a simtit ca e capabil fizic sa joace iar fotbal si s-a intors pe teren.

Antrenamentele erau intense,mult peste nivelul perceput pentru varsta copiilor,insa,antrenorii aveau ganduri mari cu copiii respectivi. Stiau ca toti pot face fata cu brio la fotbalul de la cel mai inalt nivel din tara. Cei 2 prieteni foarte buni erau insa mult peste medie si la nivel mental. Ajunsesera sa aibe foarte multe cunostinte in domeniu, incercau lucruri cat mai dificile,pentru a putea evolua constant. La miuta de la sfarsitul antrenamentului, cel care era portar alegea mereu sa joace impotriva prietenului sau,chiar daca acesta era cel mai bun dintre toti, insa, stia ca doar asa poate evolua. Era frustrant cand prietenul lui ii dadea cate “o boaba” direct in vinclu de la vreo 20 de metri, dupa care auzea: ”nici pe asta n-o scoti?”. Asta nu facea decat sa-l ambitioneze si mai tare. Ramanea mereu dupa antrenamente, chiar si cate o ora cateodata,si exersa alaturi de prietenul sau diverse exercitii: 1 vs 1, centrari, suturi de la distanta, lovituri libere si la final penalty-uri; aici se faceau si pariuri; daca scotea 3 din 5, prietenul sau trebuia sa faca 30 de flotari, daca scotea 4 din 5,40 de flotari si la 5 din 5,50 de flotari,insa, era dificil sa obtii un astfel de procentaj; la fel era si invers, daca inscria 3 din 5,cel ce era portar era nevoit sa faca 30 de flotari si tot asa mai departe;la 2 din 5 era egal si faceau amandoi cate 20. Insa, era mereu acea dorinta de a deveni mai bun, stiau ca nu au cum sa ia fotbalul in gluma, pentru ca ii pedepseste altfel.

Amandoi erau foarte competitivi cu ei insisi, intre ei mai ales. Chiar daca erau ca fratii si exista un respect enorm reciproc,amandoi isi doreau sa castige mereu. Au fost momente cand era atat de mare dorinta de a castiga incat se depasea de multe ori granita in care se protejau unul pe celalalt,insa,asta ii facea mai puternici. Stiau ca la cel mai inalt nivel nu o sa-i protejeze nimeni. De cateva ori au fost trimisi la vestiare chiar inainte de finalul antrenamentului din cauza intensitatii cu care jucau. Se ciondaneau putin apoi glumeau ca la inceput.

Trecuse ceva timp, si ajunsesera la varsta de 16 ani. Cel ce era extrema era monitorizat de echipe precum Dinamo si Steaua. Era sunat de diferiti oameni ce lucrau la firme de impresariat (printre care si firma lui Victor Becali).Era cel mai promitator tanar din tara.Era deja la “echipa mare” in divizia B. La 16 ani, avea o conditie fizica mai buna decat toti ceilalti,unii fiind jucatori ce au evoluat in divizia A. In cantonamente, colegii il tachinau,intrebandu-l daca si-a luat ghetele de atletism pentru ca aveau alergari in ziua respective,insa, el era cel ce radea la final. Termina mereu primul si avea un timp incredibil de revenire(timpul in care pulsul iti revine la normal). Era incredibil din punct de vedere fizic.Iar tehnic,era fin,foarte fin. Avea un control al balonului foarte rafinat, iti lasa impresia ca e vulnerabil si ca poti sa-l deposedezi insa, in secunda urmatoare ti-o strecura printre picioare si te umilea. Nu te umilea cu rea vointa, insa, era atat de bun incat era o bucurie sa-l privesti cu cata dragoste evolueaza. Nu te puteai supara pe el pentru ca stiai ca nu o face cu rea vointa, o facea din reflex. Respira fotbal. Inima ii batea doar pentru fotbal.

El a ales insa sa fie la acelasi nivel si cu scoala in acelasi timp,iar din acest motiv, a refuzat toti oamenii ce vroiau sa-l impresarieze.El a considerat ca nu vrea sa intre intr-o lume in care se invart prea multe necunoscute. Au mai trecut ceva ani si cei doi prieteni au continuat sa se pregateasca exceptional,insa,ajungand la o varsta in care ar fi trebuit sa faca pasul spre fotbalul mare,au descoperit ca apar tot mai multe persoane ce incearca sa le puna bete in roate.Au devenit,practice, captive clubului care i-a crescut, si nu puteau trece la urmatorul pas. Cel ce juca pe postul de extrema a fost ofertat de Steaua Bucuresti, iar clubul a primit o oferta de 30 000 de euro la adresa lui,insa, presedintele a cerut dublu pe fotbalistul sau. Cei de la Bucuresti au spus ca nu ofera nimeni pe pamant 60 000 de euro pe un pusti.

Ar fi fost sansa lui,insa,nu s-a lasat afectat de asta si a continuat sa se pregateasca mai departe.Amandoi au realizat insa ca se afunda in mizeriile fotbalului romanesc,un fotbal ce nu-ti ofera prea multe sanse,si,daca nu ai sustinere e greu sa joci,mai ales cand vezi ca vin altii ce nu sunt la acelasi nivel cu tine,insa,joaca in fata ta pentru ca au parintii bani. Cel ce era portar era macinat de probleme de sanatate,insa sansa i-a suras la un moment dat. A avut sansa sa ajunga la un club de prima liga, FC Brasov,insa, din nou, presedintele clubului la care era legitimat nu si-a dat acordul. La putin timp dupa, cel ce era portar a suferit o accidentare cumplita. Ligamentele anterioare incrucisate tumefiate si leziune de menisc corn-posterior,la ambii genunchi. Ii era imposibil, din punct de vedere fizic sa mai joace fotbal vreodata, tinand cont de posibilitatile pe care le avea. Nici cel ce era extrema nu mai avea viitorul atat de stralucit. A mai incercat sa se transfere la alte cluburi prin divizia B,oriunde, doar sa plece undeva mai sus,insa,mereu primea acelasi raspuns, ”nu inca, ai rabdare”. In felul asta,usor usor a inceput sa se stinga flacara pentru a mai juca fotbal. A inceput sa se axeze pe scoala in continuare. A terminat liceul intr-o maniera excelenta,si acum e la facultate. Mai joaca fotbal doar din reflex, e in continuare extraordinar,insa,nu mai are acea daruire, acea pasiune.”A murit” fotbalul in el. Nu mai are nici un vis legat de fotbal. Se axeaza pe scoala acum.

Cel ce era portar a plecat prin strainatate sa lucreze. Situatia de acasa nu-i permitea sa ramana in tara sa munceasca.Era obisnuit cu munca.Toata viata a muncit,pentru fotbal,insa,acum,si-a schimbat obiectivele.”A murit” fotbalul si in el. Cunostintele au ramas, mai e o mica dorinta ascunsa ,undeva departe in interiorul lui,insa, nu mai e capabil sa joace fotbal niciodata.

Ei au ramas in continuare prieteni foarte buni,au tinut legatura mereu. Doar ca acum nu-i mai uneste fotbalul.Fiecare a inceput sa-si castige existent,fiecare a pornit pe alt drum. S-au schimbat multe. Cand se mai intalnesc,mai vorbesc despre cum era inainte, si cat de frumos era,cand totul era pur si nu erau atat de multe lucruri complicate. Povestea continua. Cei doi baieti sunt tineri si asteapta sa isi exploateze viitorul. Cel ce a fost portar si-a propus sa ajunga pe toate stadioanele mari din europa, sa vada fotbalul pur,fara prea multe complicatii precum cel din tara. Cel ce inca mai joaca fotbal,si e extrema se bazeaza pe facultate.

Fotbalul reprezinta o religie,insa ,e o religie ce te omoara incet incet daca nu ii dai ce trebuie la timpul potrivit. Daca ai sansa ta la timpul potrivit poti ajunge sus,insa, daca faci parte dintr-un sistem “murdar” e greu sa profiti de sansa ta.